Usa de la garaj, prietenii imaginari si o bucata de creta. Emotia visului devenit realitate.

25 iunie 2017, ora 8:05, peronul Garii de Nord, linia 7: incepe oficial editia a doua a taberei Creative Coaching Camp, prima mea tabara in rol de coach si a doua tabara in rol de copil.

Incep prin a intalni copiii si parintii. Pe unii ii cunosc acum, pe ceilalti ma bucur sa ii reintalnesc. Unii copii stau lipiti de parinti, cu multe intrebari in minte, legate de ceea ce urmeaza sa se intample. Altii zambesc si se imbratiseaza.

Ne grupam rapid si pornim spre primul vagon al trenului. Se urca mai intai copiii, apoi parintii cu bagajele. Urmeaza ultimele imbratisari, fotografii, recomandari inainte de plecare.

8.50 – In gara se aude vocea care anunta plecarea trenului. Pornim spre Predeal. Ce nu stiam toti atunci si stim sigur acum este ca tot atunci am plecat intr-o tabara pe bune, care a reprezentat linia de start pentru drumul nostru catre infinit.

In tren ne jucam mult, cu scopul de a ne retine numele, de a fi atenti unii la ceilalti, de a ne cunoaste, de a ne asculta. Trei ore par ca au trecut intr-o clipa.

Odata ajunsi la vila la care suntem cazati, pornim in minunata calatorie a celor sase zile in care se schimba vieti. Descoperim impreuna care sunt cele mai importante valori in relatiile cu persoanele de incredere, invatam sa privim cu mult curaj si deschidere in interiorul nostru si sa exprimam ceea ce simtim, cu ajutorul cuvintelor, al culorilor, al emojilor.

Resursele pe care fiecare dintre noi le are de oferit devin roadele unui copac, din care tot noi ne infruptam cu recunostinta, in fiecare zi. Pe masura ce continuam sa interactionam, fiecare dintre noi gaseste un exemplu din viata personala care se leaga de incredere, oglindire, non-judecata, ascultare, respect, iubire. Continuam cu acel exercitiu zilnic care ne ajuta sa ne gandim practic ce putem face diferit maine sau poate nu am facut deloc azi si alegem sa facem maine, astfel incat sa fim mai buni decat azi, noi cu noi, fara a ne compara cu nimeni altcineva.

Urmeaza activitatea creativa, in care culorile ne sunt cei mai buni prieteni in exprimarea imaginatiei noastre. Dupa masa de seara, ne strangem in cercul increderii, pentru a ne uita catre ziua ce sta sa se incheie; urmeaza momentele de debriefing, povestea de seara, analiza zilei. 

Seara se incheie cu un apel acasa, in care copiii impartasesc parintilor emotiile primei zile de tabara.

A doua zi incepe cu invioararea si micul dejun. Relatiile dintre copii incep sa se inchege, isi zambesc mai mult, impart unii cu ceilalti ce au in farfurie, fiecare are grija de partenera/partenerul ei/lui. Se cauta din priviri, se asculta mai mult, sunt mai atenti unii la nevoile celorlalti.

Pornim apoi in cea mai lunga drumetie din tabara. E drumul care testeaza limitele mintii si ale organismului fiecaruia dintre noi. Pe carari de munte, fiecare pas pe care il facem ne aduce mai aproape de destinatia finala, asa cum fiecare pas pe care il facem in tabara aceasta ne aduce mai aproape de sufletele noastre. Unii mai rabdatori, altii nu, unii mai grabiti, altii mai lenti, fiecare in ritmul lui, ajungem in final cu totii la destinatie. 

Urmeaza tiroliana, cu care unii sunt prieteni de mult timp, pe care altii o descopera acum. E un element catre care poate mergem cu strangere de inima sau cu bucurie si care ne invata despre cat de curajosi suntem de fapt, indiferent ce credeam despre noi inainte.

Ziua continua cu exercitii practice despre ascultate, din care intelegem si acceptam cat de putin ascultam de fapt, de cele mai multe ori, si invatam cum putem face sa fim prezenti atunci cand cineva vorbeste cu noi.

Dupa activitatile creative, cina si multa joaca, seara se incheie cu numeroase constientizari, legate de ascultare si non-judecata, o super imbratisare si telefoanele acasa.

Ziua a treia este din nou despre a ne depasi limitele, despre cat de repede invatam sa facem ceva atunci cand ne place si vrem cu adevarat, despre cat de important este timpul de calitate petrecut impreuna.

E ziua in care vorbim preponderent despre emotii. Incepem activitatea de coaching cu o impartasire a mea: 

“Acum sase ani si jumatate, pe trei ianuarie 2011, incepea prima mea zi de munca la un job. Am intrat dintr-un hol lung intr-un birou plin cu dosare, bibliorafturi, planuri si patru oameni despre care nu stiam nimic. Timpul a trecut, am invatat sa fac bine fiecare sarcina pe care o aveam, am fost implicata in proiecte noi, diverse, am cunoscut oameni, multi.

Insa, pe masura ce timpul trecea, cu cat ma uitam mai adanc in sufletul meu, cu atat mai mult imi dadeam seama cat de nefericita ma simteam la acel job, asa ca am hotarat sa imi dau voie din nou sa visez. Si m-am intrebat de unde sa incep. Sufletul m-a purtat in copilarie, pe cand aveam sapte ani. Imi amintesc ca azi cum le predam, celor doua-trei prietene pe care le aveam si multor prieteni imaginari, tot ceea ce invatam la scoala. Scriam cu creta pe usa de la garajul tatalui meu. In acele momente, simteam ca plutesc. Nu imi era foame, nu imi era sete, voiam doar sa continuu sa scriu si sa lucram impreuna.

Douazeci de ani mai tarziu, usa de la garaj a devenit flipchart-ul pe care scriu azi, creta s-a transformat in marker, iar cele doua-trei prietene si multii prieteni imaginari s-au transformat in cei saisprezece prieteni minunati pe care ii privesc acum. Si simt, cu sufletul plin de recunostinta, privindu-va pe fiecare in ochi, sa spun doar atat: Multumesc, Vlad. Multumesc, David. Multumesc, Alex. Multumesc, Matei. Multumesc, Anastasia. Multumesc, Cati. Multumesc, Ana-Maria. Multumesc, Olivia. Multumesc, Lorena. Multumesc, Iarina. Multumesc, Alexia. Multumesc, Ana. Multumesc, Pati, Multumesc, Maria. Multumesc, Nicole. Multumesc, Alexandra. pentru visul meu devenit realitate.”

Observam cu totii cum praful magic presarat deasupra noastra de universul minunat care a facut posibil sa ne intalnim in aceasta gasca continua sa ne uneasca din ce in ce mai mult si sa ne aduca mai aproape unii de sufletele celorlalti.

A patra zi de tabara ne testeaza limitele la inaltime si ne invata despre cum o frica dispare instantaneu atunci cand avem curajul sa o infruntam. Privim grupul ca pe un individ, ii observam caracteristicile, invatam cum sa comunicam mai clar si eficient cu el si ne intrebam ce poate si e dispus fiecare dintre noi sa faca, astfel incat aceasta comunicare sa se imbunatateasca.

M-am trezit de dimineata cu un gand in minte, asa ca le-am propus parintilor sa facem un joc de la distanta, sa ne impartaseasca emotiile pe care le simt zilele acestea, cat copiii sunt plecati si se pot auzi cu ei doar cateva minute pe zi. Raspunsurile nu au intarziat sa apara. Mesaje emotionante, pline de cuvinte frumoase, de trairi intense, de sinceritate si deschidere. Emotiile din ochii si din glasul copiilor cand auzeau gandurile parintilor lor, de nepretuit.

Intram apoi toti intr-un joc al carui scop era sa ne ajute sa ne cunoastem mai bine, dar care s-a dovedit a fi si un bun exercitiu de sinceritate, ascultare, non-judecata si deschidere. Pentru aceasta iti multumesc, David!

Ziua a cincea si penultima zi de tabara e si ea emotionanta. Ne aduce drumetii, relaxare, creativitate si, mai important decat toate acestea, ne invata lectia iertarii si a acceptarii, a curajului de a recunoaste in fata celuilalt ca puteam face diferit si ca ne-am invatat lectia. E ziua care ne-a invatat ce inseamna faptul ca atunci cand arati cu degetul catre cineva, trei degete sunt indreptate catre tine. E ziua care ne provoaca sa ne intrebam din nou ce am putea face noi diferit, inainte sa ii cerem celui de langa noi sa se schimbe.

Seara se incheie cu o super petrecere de final de tabara, in care cantam imnul compus de dimineata, ne bucuram de focul de tabara, de jocuri, de muzica si dans.

Ultima zi de tabara…incepe cu regretul tuturor ca aceasta experienta minunata se apropie de final. Inainte insa, mai avem cateva lucruri importante de facut: sa aruncam o privire de ansamblu asupra tuturor semintelor pe care le-am plantat impreuna in aceste sase zile, sa ii scriem o scrisoare adultului de peste douazeci de ani si sa ne exprimam recunostinta fata de cei care au fost parte din aceasta experienta impreuna cu noi.

Ne imbratisam, cu emotii in suflet, cu noduri in gat si cu lacrimi in ochi.

Apoi, plecam catre Bucuresti, cu amintiri, emotii, fotografii, recunostinta pentru tot ceea ce am trait in aceste locuri, in aceasta formula magica. La dus, drumul a fost despre cunoastere; la intoarcere, este despre prietenie.

Seara si tabara se incheie cu o revedere emotionanta, a copiilor si parintilor, cu multe imbratisari, cu imnul cantat pe peronul garii, locul de unde am pornit in drumul nostru catre infinit, de care suntem azi mai aproape cu sase zile.

Finalul jurnalului meu de tabara este pentru voi, Vlad, David, Alex, Matei, Anastasia, Cati, Ana-Maria, Ana, Alexia, Pati, Maria, Iarina, Olivia, Lorena, Nicole si Alexandra:

Nu stiu voua ce va lipseste cel mai mult astazi, insa mie imi lipseste tare de tot o imbratisare.

Va port pe toti in curtea inimii, pe podul iubirii, la etajul patru al sufletului; trecand prin camera doi, a puterii de a ierta, a bucuriei si a copilariei; pasind prin camera trei, a profunzimii, jocului si sinceritatii, poposind in camera patru, a creatiei si increderii ca totul va fi bine; batand la camera sase, a sensibilitatii, curajului, spiritului de echipa si deschiderii in spatiul personal; urcand apoi in camera sapte, a curiozitatii, intrebarilor, sensibilitatii si curajului de a ne exprima liber emotiile; oprindu-ne pentru o clipa in camera opt, a clapelor pianului, a puterii de a o lua de la capat si a perseverentei de a pune teoria in practica si oprindu-ne pentru mai mult de o stationare in camera unsprezece, a ascultarii, a disciplinei, a dorului si a bucuriei reintalnirii.

Va imbratisez cu sufletul, copii minunati!

Cu mare, mare, mare, mare drag, Ami!

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s